Antichitătile între original și fals, între inspirație și imitație. Despre o pereche de cercei din Colecția Orghidan

Bibliographic Data

ID19377441
AuthorsMuzeul Național de Istorie a României (Intellectual Property Institute, corresponding author), Rodica Oanță-Marghitu
Year2022
Volume29
Issue1
Pages375-400
Publication date2022-01-01
Open AccessYes
TypeARTICLE
VenueCercetări Arheologice (JOURNAL)
Journal identifiersISSN: 0255-6812
PublisherMuzeul National de Istorie a Romaniei (PUBLISHER)
DOI10.46535/ca.29.1.19
OpenAlexW4285049064
LanguageEN
References cited7

Subiectul articolului îl reprezintă o pereche de cercei din Colecția Orghidan. Deși podoabele au fost considerate până acum antice, ele au fost în realitate realizate în ultima treime a secolului al XIX-lea în contextul curentului „Renașterii Arheologice”. Piesele au fost lucrate la Napoli în atelierele lui Giacinto Melillo, unul dintre elevii și colaboratorii apropiați ai lui Alessandro Castellani. Încercarea de a surprinde și de a înțelege cât mai bine particularitățile acestor podoabe a prilejuit o incursiune în diversitatea formală a podoabelor antice și moderne. Contextul cultural în care au fost create acestea a fost puternic influențat de obiceiul călătoriilor educaționale și de plăcere cunoscute sub denumirea de Grand Tour. Mulți dintre cei care se încumetau la drum se îndreptau spre Italia și se întorceau apoi din această aventură cu tot felul de suvenire. De asemenea, în aceeași perioadă se înmulțesc și „cercetările arheologice” din peninsulă, pe atunci o activitate concentrată mai mult pe descoperirea unor artefacte cât mai frumoase și mai impresionante, care să poată fi apoi cât mai bine vândute. Înmulțirea podoabelor antice recuperate astfel a generat, la rândul său, atât o creștere a cererii venită din partea colecționarilor, a muzeelor sau a elegantelor timpului, cât și o mai bună cunoaștere a structurii și caracteristicilor acestora. Podoabele etrusce, grecești sau romane au devenit astfel, nu doar o valoroasă sursă de inspirație pentru bijuteriile moderne, dar și repere pentru o importantă industrie în care limitele dintre imitație, fals, pastișă sau restaurare nu erau încă foarte bine stabilite. Cerceii din Colecția Orghidan nu pot fi considerați un fals pentru că au fost lucrați într-un atelier care își recunoștea și asuma sursele de inspirație, specificitatea acestor podoabe rezultând exact din măiestria stimulată de artefactele antice. Pe de altă parte, chiar dacă inspirația Antichității era o realitate asumată, podoabele puteau contopi elemente din tradiții diferite oferind, în final, doar o reinterpretare. Mici piese de colecție, povestea cerceilor s-a scurtcircuitat undeva pe parcurs și, având un aspect care corespundea foarte bine cu imaginarul comun al podoabele antice, au fost încadrate în această categorie chiar dacă, în mod clar, nu își găseau analogii printre cerceii de tradiție elenistică sau romană și chiar dacă unele dintre particularitățile lor structurale sau formale nu ar fi recomandat acest lucru

Adventure · Aesthetics · Ancient history · Apprenticeship · Archaeology · Art · Art history · Clearance · Imitation · Ornaments · Visual arts · Building materials and conservation · Computer Science · Conservation Techniques and Studies · Cultural Heritage Materials Analysis · History · Psychology

Tools

Open DOIOpen Access