Cercetări arheologice la Biserica Mare din cetatea Aiudului. I

La începutul secolului al XXI‐lea, în cetatea din orașul Aiud se aflau două biserici, una mai mare, reformată, cu un aspect gotic de secol XV, cealaltă mai mică, evanghelică, reclădită în secolul al XIX‐lea peste structura demolată a uneia mai vechi, ce data probabil din secolul al XIII‐lea. Biserica mare suferise și ea modificări pe parcursul îndelungatei ei istorii, îndeosebi în stil baroc, dar originile și vechimea ei adevărată erau necunoscute. Săpăturile arheologice de la biserica mare a Cetății Aiudului au început în 2008, pentru a fi reluate abia în 2018, în contextul unui program de restaurare. Continuând și în ziua de astăzi, investigațiile au furnizat o multitudine de noi date despre evoluția istorică a sitului, îndeosebi prin descoperirea ruinelor unei biserici mai vechi sub cea de secol XV. În interiorul corului actual, șanțuri de demantelare și rămășite de fundații retrasau conturul unui sanctuar încheiat spre est într‐o absidă poligonală, cu contraforturi pe colțuri. Mai la vest, în prima travee a actualei colaterale de sud, au fost aduse la lumina zilei ruinele întrețeserii dintre vechea navă și sanctuarul acesteia. Această biserică, deja prezentând o planimetrie gotică, nu a fost însă prima clădire de cult creștină a Aiudului, după cum rezulta destul de evident din faptul că absida acesteia a suprapus un mormânt. Totuși, pentru moment, nu se poate stabili dacă această inhumație trebuie pusă în conexiune cu biserica mică originară sau cu o structură încă și mai veche de pe locația bisericii mari. În ceea ce privește biserica actuală, excavațiile au relevat o evoluție în mai multe etape, cu sanctuarul inițial construit ca o extindere a clădirii de cult mai veche. Înălțarea sanctuarului a implicat de fapt două faze distincte, cea de a doua fiind efectiv o reclădire de la nivel de fundație pe un traseu numai ușor diferit. Ridicarea noilor nave și demolarea celei vechi au avut loc ulterior. Au urmat intervenții de mai mici proporții, după care secolul al XVIII‐lea a adus transformări masive. Biserica a fost arsă la începutul secolului, și rămășite din pavajul istoric, încă acoperite în funingine și cenușă, au mai putut fi găsite în timpul săpăturilor, sub elemente aparținând bolților prăbușite. După ce a funcționat vreme îndelungată în circumstanțe improvizate, interiorul bisericii a fost reamenajat în stil baroc la sfârșitul secolului, numai sanctuarul reținându‐și aspectul gotic. În cursul acestor transformări, nivelul de călcare interior a fost ridicat cu aproape 1 m de molozuri și diferite alte umpluturi, și, în cursul restaurării actuale, stratul superior al acestei nivelări a produs în jur de 400 de monede, acoperind îndeosebi perioada secolelor al XIX‐lea și al XX‐lea, cu numai câteva piese din a doua jumătate a secolului al XVIII‐lea. Cea mai nouă modificare majoră a interiorului a avut loc în 2019, când, însuflețiți de rezultatele cercetărilor arheologice, membrii colectivului de restaurare au coborât nivelul de călcare din sanctuar înapoi la cota sa originară de dinaintea secolului al XVIII‐lea. Pe lângă datele colectate privind evoluția structurilor clădite ale bisericii, săpăturile arheologice au adus la lumină și o serie de morminte, atât anterioare clădirii de cult actuale cât și efectuate în interiorul acesteia, o multitudine de fragmente de elemente arhitecturale, precum și materiale arheologice, îndeosebi de factură ceramică, răspândite pe un interval pornind din timpurile romane și mergând până în perioada modernă timpurie și actuală. Ca urmare a imensei cantități de informație colectată, acest articol prezintă pe scurt numai rezultatele săpăturilor arheologice efectuate în interiorul bisericii. Rezultatele investigațiilor efectuate în exteriorul bisericii vor fi prezentate ulterior. bisericii a fost reamenajat în stil baroc la sfârșitul secolului, numai sanctuarul reținându‐și aspectul gotic. În cursul acestor transformări, nivelul de călcare interior a fost ridicat cu aproape 1 m de molozuri și diferite alte umpluturi, și, în cursul restaurării actuale, stratul superior al acestei nivelări a produs în jur de 400 de monede, acoperind îndeosebi perioada secolelor al XIX‐lea și al XX‐lea, cu numai câteva piese din a doua jumătate a secolului al XVIII‐lea. Cea mai nouă modificare majoră a interiorului a avut loc în 2019, când, însuflețiți de rezultatele cercetărilor arheologice, membrii colectivului de restaurare au coborât nivelul de călcare din sanctuar înapoi la cota sa originară de dinaintea secolului al XVIII‐lea. Pe lângă datele colectate privind evoluția structurilor clădite ale bisericii, săpăturile arheologice au adus la lumină și o serie de morminte, atât anterioare clădirii de cult actuale cât și efectuate în interiorul acesteia, o multitudine de fragmente de elemente arhitecturale, precum și materiale arheologice, îndeosebi de factură ceramică, răspândite pe un interval pornind din timpurile romane și mergând până în perioada modernă timpurie și actuală. Ca urmare a imensei cantități de informație colectată, acest articol prezintă pe scurt numai rezultatele săpăturilor arheologice efectuate în interiorul bisericii. Rezultatele investigațiilor efectuate în exteriorul bisericii vor fi prezentate ulterior

Art · Humanities · Physics · Ancient and Medieval Archaeology Studies · Medieval Architecture and Archaeology · Medieval European History and Architecture